Peter Mitchell e conducătorul unui cvartet care colindă lumea de
mulţi ani oferind concerte de muzică clasică melomanilor. Atunci când
Peter află că e bolnav de Parkinson, îşi dă seama că zilele în care va
putea atinge corzile şi arcuşul cu precizie, fără să-i tremure mâna,
sunt numărate. Prin urmare îşi anunţă cei trei colegi muzicieni că
începutul noii stagiuni va marca şi retragerea sa de pe scenă.
Vestea dată de Peter destabilizează şi pune la încercare relaţiile
dintre toţi cei patru muzicieni: Daniel Lerner, care e vioara întâi,
Robert Gelbart, care e vioara a doua şi soţia celui de-al doilea,
Juliette, care cântă la violă.
Părerile sunt împărţite: unii cred că
dorinţa de retragere a lui Peter trebuie respectată, mai cu seamă că el,
prietenul, mentorul şi fostul profesor al celor din cvartet, şi-a
pierdut soţia cu un an în urmă; alţii cred că Peter renunţă înainte de
vreme. Robert, care nu a mai cântat de mult o partitură de vioara întâi
se gândeşte să părăsească şi el cvartetul, dar Daniel – vioara întâi –
îl asigură că nu ar putea cânta fără el, iar soţia sa, Juliette îl
avertizează că ambiţiile sale personale nu ar trebui să dezbine ceea ce
au construit atâţia ani.